iarăși îți scriu în loc să te sărut.
cuvintele mi-au înlocuit tegumentul și carnea
am devenit de un lirism prea ușor și fluid
scriu cu ploi și cu fluturi. sunt de modă veche. sting lumina, iubitule.
nu știu să mă dau oricui cu viscerele mele fierbinți
nu mai știu să rup din tine teama cu orgasmul meu ca un bici
îți spuneam că e și asta încă o revelație
nu mai avem nevoie de epiderme
avem nevoie doar de o ploaie simplă

ciorile îmi păzesc diminețile. și memoria.
m-am ghemuit în prima zi fără să știu că e ultima. de acolo nu pot să plec.
tegumentele noastre friabile sunt în alte o mie de poeme.
miruna scrie mereu că ne rupem. eu cred că rămânem întregi printre ciorile dimineții.

iarăși îți scriu. mi-ai spus că sunt vorbe. undeva sângerează ceva
dar eu nu știu.
eu îmi rod moartea până la cotor
în loc să te sărut.