De îți voi scrie
Mă vei recunoaște în cuvinte
după rămasurile bune venirile de fiecare dată altele
teama de zile alungate plecările aducerile aminte florile stinse de pe ie
atâtea rătăciri și plânsul după tata

vei mai ști
că sunt eu după urma târâșului printre nori recunoaște
voi fi la fel de pierdută-n acest sfârsit de an precum mă vei afla de Paște
în jocul nostru de-a v-ați ascunselea
niciodată gata


E târziu
ți-aș spune bună dimineața dragoste îți aduc brazda
lăcuită în culorile dorului gerul ștergarele albe aburii odihnind în fuiorul izvorului
Corăbiile soarelui slobozite în apus
Din oboseala crengilor de nuc
Și tot mai cred că s-ar găsi de spus frământarea
în clocot speranța înviată în anotimpul migrării
Privirea ta peste mine înrămată
întrebarea

Tu dormi eu aș orbi
în noi pustiul
Păsările tale să întoarcă în mine o viață nouă vieți
înșirate pe un fir
Aud zvonuri că peste noi stă să plouă și că ne-ar îneca târziul
De nu ți-as fi de nu mi-ai fi
Gură de vin sfințind dimineți nefiresc împărțite
în două