Într-una din zilele sfârșitului de an 2005, mă îndreptam spre casă, venind din direcția orașului Drăgășani. Ca de obicei, aceleași animale domestice care ne „taie” drumul, păsări care-și caută hrana pe mijlocul șoselei, dar nu în ultimul rând oameni bine amețiți care tocmai îl sărbătoriseră pe Moș Crăciun.
La radio, tema era intrarea noastră în Uniunea Europeană, lucru care, în ultimul timp ne interesează din ce în ce mai mult și, putem spune că este momentul cel mai important al anului 2006.
Am dat volumul aparatului de radio, un pic mai tare și, într-adevăr, avea dreptate ceea ce spunea un domn, intervievat de reporter, „dacă intrarea noastră în U.E. va fi lentă sau rapidă, dacă vom intra pe ușa din față sau pe cea din dos”. Răspunsul la această întrebare a fost: „va fi o intrare foarte lentă, dar sper să se facă pe ușa din față”.
I-am dat dreptate, domnului respectiv, dar, după mai puțin de cinci- șase kilometri, în față îmi apare o mașină, încărcată cu lemne. Dar nu o creangă- două, ci adevărați bușteni.
Am zâmbit, gândindu-mă că, într-adevăr avem o intrare în Uniunea Europeană foarte înceată, având în vedere viteza de rulare a automobilului din fața mea, care nu depășea 30 km pe oră, iar vorbind de ușa pe care vom intra, sper să nu o folosim pe „cea din dos”, fiindu-ne rușine de ceea ce am realizat, sau, pardon, de ceea ce nu am realizat.
Așa că…,cu buștenii în căruță sau în mașină, vom intra sau nu în Uniunea Europeană pe ușa din față?