ca un animal orb
care se-ndreaptă spre țevile armei
adulmec urmele tale cu sângele meu
nu cu nările

ghicesc în măruntaiele păsărilor sacrificate
un patrulater de lumină
o întâmplare cu clinchet
și-un noroc de nesuportat

așa că aleg să bat cu bastonul meu scorojit
cu bastonul meu alb
în capacul minții tale ca-ntr-un zid
presimțindu-i poarta

din toate coșmarurile mă salvează
de țurțurii înfipți în sânge
un Saint-Bernard uriaș acoperindu-mă
cu pieptul lui fierbinte și cuminte

ca un fulg grăsun să cazi în mine:
așază-ți unghia ascunsă rece sticloasă
aici unde-mi bate pulsul în condens cu lumina
pe vena asta fierbinte și vie

și haide

apasă odată