Poate cea mai controversată lucrare a timpurilor noastre care a stârnit valuri de controverse din partea bisericii și publicului larg, Codul lui Da Vinci este până la urmă un roman ca oricare altul, o punere cap la cap a mai multor lucruri care au corespondent și în realitate, o ficțiune și trebuie luată ca atare. Nu se poate însă a nu se ține seama de gravitatea și greutatea celor spuse aici.
Pentru început, cei care au intenția de a citi această lucrare trebuie să fie stăpâni pe credința lor pentru că există posibilitatea, după cum o spun fețele bisericești, de sminteală adică de a crede ceea ce nu este adevărat.
Pe mine cartea aceasta m-a impresionat, nu pentru că aș fi tentat să caut o umbră de adevăr în spusele lui Dan Brown ci pur și simplu pentru modul inteligent de a atrage cititorul, menținând în permanență captivă atenția acestuia, toată întinderea lucrării sale fiind o fugă, o alergătură contra cronometru cu răsturnări spectaculoase de situație, o căutare a adevărului care putea fi îngropat în orice clipă.
E fascinant acest amalgam de personaje importante din lumea artei, a muzicii și nu în ultimul rând al creștinătății coroborate cu istoria, toate implicate de autor în lupta pentru aflarea adevărului.
Lucrările lui Da Vinci au într-adevăr ceva aparte. Toată lumea știe de surâsul Giocondei, de „Cina cea de taină” care după Dan Brown conțin simboluri ascunse.
Afirmații ca și aceea precum că Maria Magdalena ar fi fost căsătorită cu Iisus, că Sfâtul Graal, despre care se credea că a fost vasul din care a băut Îisus la Cina cea de taină, ar fi fost de fapt întruchiparea simbolistică a Mariei Magdalena, că multe Evanghelii care au existat au fost excluse din Biblie tocmai pentru că ele conțineau mărturii ale vieții pământene a lui Iisus Hristos, a părții umane a acestuia și multe astfel de afirmații au natura de a șoca cititorii, de a-i face să-și pună întrebări asupra credinței lor.
Aceste afirmații sunt susținute cu argumente destul de bine conturate, extrem de credible dar nu trebuie să uităm că totul e o ficțiune. Unele dintre spusele existente în această carte au capacitatea de a zdruncina din rădăcini tot ceea ce credeam noi până acum ca fiind „adevărul adevărat”, de a ne îndepărta de credință și mai mult decât suntem.
Ceea ce această carte reușește este alimentarea dorinței noastre de a afla totul științific, de a demonta bucată cu bucată mituri exitente de mii de ani, utilizând ca fond, ca sprijin însăși natura umană ușor „coruptibilă” în a crede astfel de lucruri.
Până la urmă toate religiile conțin lucruri neclare, simboluri prin care omul explică ceea ce îi este greu a înțelege dar toate recunosc existența unei entități atotputernice care constituie elementul central, de la care pornesc toate, fie că e Dumnezeu, Alah sau Iehova.
Vă spun că pentru mine citirea acestui roman a însemnat o apropiere de divinitate pentru că e clar că există un Creator, pentru că nu puteam să apărem în acest univers de la sine, că însuși Universul nu a apărut de la sine.
De ce atâta tevatură asupra micilor detalii. Vă spun, Dumnezeu există cu adevărat în fiecare dintre noi !