ridică-mi sângele către idolul ciudat
al hazardului
sunt fiul lui adam legat la spate
într-o bărcuță
cu numele tău
de ce mă acoperi cu pătura aspră a înțelepciunii
când paserea zboară în fața unui frig nesfârșit?
mai bine
risipește-mi lângă un trunchi de copac
luminat
umbra
precum un vin dulce și tare
ciuntește-mi necuvintele
să fie loc de cruce
curăță-mi sufletul
de daruri și urări
îmbracă-mi în vedenii creșterea
când toate lumânările s-au stins
să-mi fii părtaș
o vină tot există
haide
mai aruncă-mi o privire
fără greșeală...