agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1645 .



vino mai aproape
personale [ ]
omul de sticla

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [O fiinta in nefiinta ]

2006-01-15  |     | 



vino mai aproape, te rog, nu pot vorbi mai tare de atat iar tu-mi esti ultima speranta; nu multi sunt cei ce se mai uita-n jos acum...
am o problema: ma poti lipi cumva, carpi, uni bucata cu bucata? caci am cazut de pe varful extazului atat de brusc incat m-am spart in mii de bucatele ce se tot sfarma sub ale voastre talpi si aspiratii, ale voastre griji pe care nu le pot sustine...
te rog, intinde-mi un faras si-o matura pentru a ma putea aduna caci trebuie sa m-adun, vreau s-o fac dar nu pot singur; sunt mult prea mic asa ca ia-ma-n palme iar drept recunostiinta promit ca nu o sa te tai, nu pot rani un om ce ma ajuta far-a-mi cunoaste viata, ce m-a vazut asa cum tu m-ai lasat, far-a privi in urma, si i s-a facut mila caci da, sunt demn de mila tuturor...sunt doar un om de sticla ce s-a spart iar tu m-ai ars dar nu indeajuns incat sa redevin ce-am fost ci doar cat sa te privesc prin flacarile durerii… si totusi, revino si arde-ma din nou, chiar daca iar ma vei lasa cu-n gust amar, chiar daca iar ma vei strivi si ma vei sparge, caci daca nu ai fi tu, ar fi alta, iar daca n-ar fi alta, as sta acolo, pe un raft, un bibelou ce are si defecte de fabricatie…
defecte…si cand ma gandesc ca pentru tine erau cele mai frumoase calitati odata, cand ma tineai in mana si-mi spuneai ca sunt perfect, si ca defectele nu ma uratesc ci, dimpotriva, ma fac mai stralucitor ca niciodata caci ma fac unic…
unici eram noi, nu doar eu, pana acum…acum, totul e comun…eu sunt un om de sticla, tu persoana ce ma sparge ori de cate ori are ocazia; de-ai fi si tu de sticla, la fel ca mine, ne-am sparge unul pe altul si ne-am contopi…
ce bine-ar fi…

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!