inchid incet ochiul stang fara voia mea... ochiul drept il urmeaza-ndeaproape si asa, atat de natural, desi inconjurat de atatea priviri indiscrete, incep sa visez.
sunt pe strada acum, ma plimb hai-hui, nedumerit fiind ca tot aud vocea cuiva vorbind in franceza de undeva de unde eu nu-l pot vedea... de-as putea sa-l fac sa taca poate as reusi sa-mi gasesc drumul spre casa k sa pot dormi...