agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-01-19 | |
Rataceam prin magazinul Unirea.Nu mai stiu ce cautam.Ies si urc agale spre Sf.Vineri ca sa ajung la tramvaiul 21 si sa merg acasa.Ma framantau tot felul de ganduri.Ma uit la ceas,opt fara un sfert.Afara incepuse sa ninga usor cu fulgi mari si rari care cadeau din cer ca niste ingeri sositi sa aduca pace.Imi place tare mult cand ninge mai ales daca sunt pe strada,simt cum zapada ma incarca cu energie,imi da forta.
"Ninsoarea-mi intra-n trupul tot"spunea un poet. Tot faramitandu-mi gandurile in minte,nu mi-am dat seama cum pasii au pornit pe Calarasi si m-am trezit in fata la Eliad.Ma uit srprins la poarta si ma tot intreb cum am ajuns acolo!A,zambesc in sinea mea,e joi,e Eliad.Firesc sa ma poarte pasii aici.Deja s-a asternut un strat subtire de zapada.Pe aleea de la poarta nici o urma pe neaua proaspat cazuta.Intru.In urma mea raman urme care ard zapada.Ajung la usa o deschid incet si privesc inauntru cu sfiala. De pe pereti se uita la mine aceiasi monstrii sacri ai folck-ului,aceleasi instrumente patinate de trecerea vremii,acelasi aparat vechi de filmat.In sala ,fum de tigara,zumzet de farfurii din care se mananca,de pahare pline sau mai putin pline cu vin sau bere,rasete sau voci rastite din spate de la bar. Pe scena nu se intampla nimic.Nu se aud poeme recitate,nu sunt aplauze,nu canta nimeni la chitara.Privesc lacom spre cuier.Nu atarna nici un poem in el asa cum ne obisnuise Lupisor.Ma uit mirat la oamanii din sala.Nimeni cunoscut.Paul,Elia,Lupisor,Despot,Sache,Ela,Nancy,Camelia... Unde sunteti? Da...E joi dar nu mai este Eliad! Unde sunteti? Nu v-am simtit caldura sufletelor cand"Fiind baiet cutreieram"! Nu am simtit din randul sapte cum ne privesc doi ochi lacomi si iscoditori! Unde sunteti? Privesc spre varful pantofilor care se intorc incet si o apuca pe urmele lasate la venire.Zapada scartaie usor sub greutatea lor.Sunt singure ca si mine pe aleea mica si ingusta. Ninge mai tare. "Ninsoarea-mi intra-n trupul tot" Zapada ma incarca cu TRISTETE.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate