Batranii ce-i vedeti de-acum
Cu fete triste ofilite
Au fost si ei ca noi acum
Baieti si fete fericite.

S-au bucurat si ei ca noi
De tot ceea ce-i inconjoara,
De firul verde de trifoi,
De iarna alba cu-a ei ghiara.

In veri fugit-au pe la rau,
Pe campuri ca sa prinda fluturi
Si hoinarit-au mai tarziu
Prin noapte cautand saruturi.

Au fost in lan seceratori
Trudind din greu pe drumul painii
Sa umple casa cu comori
Facute doar prin truda mainii.

Au alergat pe camp cu flori
Cules-au flori de sanziene
Si si-au gasit mandrii feciori,
A lor Ilene Cosanzene.

Au fost nunti mari ca in povesti
In care-a petrecut tot natul
Cu mese mari imparatesti
Cinstit-au socrii mari tot satul.

Si-apoi venit-au rand pe rand,
Copiii - razele de soare -
Ce-au luminat al lor camin
Si i-au crescut in bunastare.

Plantat-au cate-un pomisor
Din greu si-au inaltat o casa
Sudoarea-a curs pe fruntea lor
Ca demn, copiii sa si-i creasca.

S-au luminat a doua oara
Cand pruncii astazi carturari
Intorsi cu-aleasa lor la tara
Au pornit rost de gospodari.


Apoi ca florile pe campuri
Sosit-au mandrii nepotei
Atins-a bucuria varfuri,
N-au fost mai fericiti ca ei.


Incovoiati acum de ani
Caci batranetile nu iarta
Ii vezi mereu, mereu trecand
Din pragul casei inspre poarta.

Asteapta tot mereu un semn
De la copii' de-odinioara
Ii vezi la portile de lemn
Cu ochii vii, statui de ceara.

Cat ei vor fi printre cei vii
Voi veti ramane tot copii -
Veniti si treceti-le pragul
Ca va asteapta cu tot dragul.


Nu-i intristati cu graba voastra
Lasati-i sa va povesteasca
Povesti frumoase de demult
Ce-n sufletele lor se-ascund.

Lasati-i sa va spuna oful
Caci batranetile sunt grele;
Durerea azi ocupa locul
Frumoasei vieti de ieri, rebele.

Lasati-i cu o vorba buna
Ca goarna cerului le suna,
Ca este hotarat de Sus
Ei astazi sunt si maine nu-s.


Apoi s-or tot duce ca si omul
S-or scutura ca niste frunze,
Cu zambet multumit pe buze
S-or inalta spre somn la Domnul.

*********************************************