Iubirea-mi cânta pe coarde atât de adânci
de-mi pare că-ți simt respirația
prelingându-se pe geamul aburit
ca un melc fără cochilie;
soarele asudă sărat
și-mi frige buzele.
Aș vrea să-mi înfig colții
în radacina lucrurilor,
să sorb cu nesaț,
șiroaie curgându-mi pe bărbie,
hrănind, adâncind
întrebări
și sete.
Să sfarm monade între măsele
și apoi să le scuip veninul.
Mi-e sete.
Frige...