agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1733 .



Nascut pentru a suferi
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [delia78 ]

2006-01-31  |     | 



NASCUT PENTRU A SUFERI


Omul innebuneste cand isi pierde orice speranta. Toate solutiile logice nu-l mai ajuta si numai are nici o craca de care sa se agate. Cauta in stanga si in dreapta o rezolvare si nimic nu pare sa-l linisteasca. Incearca sa se dezbare de o problema si parca mai puternic vine din urma. Nebunia se instaleaza treptat ; mai intai devine obsedat de ceva apoi intra intr-o stare halucinanta de plutire, se departeaza de tot ceea ce il inconjoara, persoane, obiecte, de tot ceea ce il lega inainte. Se simte singur si totodata agasat, iritat de atingeri, vorbe si de orice manifestare exterioara a celorlalti. Si toate astea pornind de la tot ceea ce il framanta, ii macina sufletul si implicit corpul. Este un om care moare incet, putrezeste vazand cu ochii. Toate sugestiile si sfaturile de la altii ii zboara pe langa ureche. Se agata, intinde o mana catre divinitate tot asteptand, dar solutia este intodeauna in alta parte, atat de departe...Niciodata nu o v-a prinde caci mirosul vesniciei si al neputintei ii v-a poseda pe acesti oameni. Imaginati-va ca linistea ii poate cuprinde la un moment dat ;oare cat v-a tine ea, cat timp se vor hrani din aceasta stare de acalmie. Ii v-a invinge iar disperarea si cautarea acelui ceva care le lipseste. Isi vor dori moartea, dar nu se vor putea apropia de ea, necunoscut este peste tot inca o necunoscuta ii poate darama. Aceasta solutie ultima si dulce este pentru oamenii lucizi nicidecum pentru cei halucinanti. In clipa in care isi dau seama ca asa vor trai pana la ultima suflare si ca mai este atat de mult pana la ea, atunci apare apogeul nebuniei. Simt cum ii cuprinde vidul si intra in binecunoscuta stare de leguma. In sufletul lor ai zice ca s-a adunat intreaga suferinta a lumii. Vazuti din afara de ceilalti apar ca rupti de realitate si fara nici o legatura cu lucrurile practice, materiale si atat de folositoare omului. Numai inertia ii mai tine in viata pe acesti nefericiti, din cauza careia si sufera. Daca s-ar trezi a doua zi si n-ar mai fi, cat de hilar li s-ar parea toata aceasta negura care le-a impanzit viata. Cat de trist si totusi in adevar traiesc acesti oameni.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!