agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-02-01 | |
Poate ca nu va avea
nici un inteles ce vei citi fara sa vezi mai intai parte din picturile sale si fara sa citesti cate ceva despre strania lor viata. http://dali.uffs.net/galerie/galerie.ascii.php http://en.wikipedia.org/wiki/Salvador_Dali http://en.wikipedia.org/wiki/Gala_Dal%C3%AD http://www.boheme-magazine.net/php/modules.php?name=News&file=article&sid=260 Cine doreste sa vada un PPT cu picturile sale, poate sa imi scrie si il trimit, merita toti banii:o)) Gala A iubit-o asa cum era, I-a iubit bratele, coapsele, Umerii, parul si buzele Care uneori, seara, se strecurau Rujate afara din dormitorul Conjugal. El oricum Era plecat la vanatoare De fantasme, idei si mistere. O, cum a iubit-o! Cu toata fiinta sa: A iubit trupul ei De rusoaica frageda Si totusi robusta, Suficient de robusta Sa tina carma corabiei Pentru amandoi. El chiar daca nu era plecat Tot nu era pe acolo. Cum a iubit-o! I-a atarnat de gat Toata iubirea sa Pentru arta Si toti coltii de rinocer Care i se plimbau Uneori pe sub tampla. A iubit-o cu toate boabele De emotie de la colturile fruntii Atunci cand rupea din tapetul Camerei care fusese candva zugravita in taine aurii, Culese de prin toate cutiile Pandorei de ielele goale, Seducatoare, provocatoare. A topit pentru ea Cateva ceasuri, A invelit-o cu oceanul Si i-a asternut pletele Pe malul de aur, A facut apoi, ici si colo, Cateva gauri in cer Si in munti Pentru a vedea, Pentru a patrunde, Toate ungherele mintii. Cateodata, Cand rastalmacea gresit Vreo idee, rupea fila Si o lua de la capat, Atarnand cartea vietii De trunchiul stejarului Cu radacini infantile. I-a pus, tot din dragoste, Din loc in loc, La intamplare, Fluturi mici sau Din contra, foarte mari Pe toate vesmintele Femeiesti, de panza. I-a cumparat un palat Si o hranea cu fructe Pictate pe malul apei, A facut-o icoana Pentru a-i pune la picioare Vanatul din lumea cu fantasme Si porti de sidef. I-a pus apoi gloria sa in palme Asezandu-si firesc, ca de obicei, Langa geam, sevaletul Cu rosul inca umed Si galbenul aproape uscat. Azurul se intinsese perfect Sub toate ceasurile Petrecute impreuna. O privea fascinat Cum sorbea, serena Si satisfacuta, ceaiul. Da, l-a iubit, L-a iubit pe el Cu toata arena lui cu lei Si sigmunditi. L-a iubit cu mustata sa Intortocheata si ridicola, Cu extravagantele sale, Cu lipsa sa de tipare Si de forme, Cu tot curajul sau De a infrunuta lumea Ticsita de prejudecati Si tabuuri. L-a iubit Chiar asa, vanat de absurd Care le tulbura uneori Flacaruia lumanarii De pe etajera. I-a trecut cu vederea toate flirturile Cu delirul si ideile, L-a iubit si cand l-a prins Cu mata in sac, Aducand de prin Pivnitele viselor Toate lighioanele Pe care noi, normalii Acestei lumi le tinem Ferecate si fara lumina (E drept ca le dam Din cand in cand apa SI cate un codru de paine). L-a iubit asa cum era, Cu gravitatea si cu accesele sale De si din copilarie, Cu escapadele lui In lumea care nu cruta, In lumea care cere vama Cateva logici si ratiuni Fara de care Ajugi, in timp, Un elefant cu picioare De egreta. L-a iubit chiar si atunci Cand el a refuzat sa traiasca In lumea de elefanti Cu lebede in crestet. Cum l-a iubit! L-a iubit atat de tare Incat nimeni nu poate rosti Dali fara a se gandi la Gala, La fel cum nimeni nu poate rosti John Lennon fara a se gandi La Yoko. Gala l-a iubit cum nici el Nu stia ca se poate iubi, Complicat si fantastic, Simplu si domestic, Salbatic si sfios Calin si misterios. Ea intelesese foarte bine Ca el n-ar mai fi iubit-o Daca nu ar mai fi dorit-o Nici un alt barbat. De aceea, el se chinuia In fiecare zi Sa o pastreze. S-au iubit pana dincolo De nebunie Pe care o strabateau Seara, de mana In lungi plimbari Inainte de a-si cobori genele In subsolurile fiintei. S-au iubit la nebunie Pana cand intr-o zi Unul din cei doi tigri De la marginea visului O adormi cu o baioneta Din care, in zori, Inca se mai prelingeau Picaturi mirosind A santal si mosc. A iubit-o. A iubit-o cu patima Cu rabdare, cu nebunie, Cu toate accentele Si accesele lui de culoare Pe care le aducea mereu Din perindarile Sale in paradisul Sau infernul imaginarului. A iubit-o. A iubit-o simplu Si complicat Numai pe ea, doar pe ea Asteptand cuminte Si increzator,la marginea visului, Acelasi tigru Care picura din baioneta licoarea Inceputurilor si sfarsiturilor De pe taramul cu iarba Vesnic verde. Daca privesti cu rabdare Si emotie, Asfintitul la marginea marii Ii vei vedea uneori Imbratisati Pe coama unui val. Ianuarie 30, 2006 Toronto |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate