*
semne de întoarcere cu tine
tu, tu, tu aceeași peste
ani de sticlă când nimic nu
se vede în întuneric
tu, tu, tu erai în umbra mea
adâncă, pluteam desprins de
mine și în urmă rămânea
un lac al lacrimei.

cu plânsul se aduce împăcarea



*
când sorbim din ploaie și din
uitare. când călătorim spre stele
în hore de iele. când ne
omorâm gândurile cu salivă
fierbinte și când, când toate acestea

când se poate într-o respirare.



*
noaptea se scurge printre degete
cu ochiul treaz și negăsit.
luptam cu un înger din peșteri
și iar oboseala verilor polare.

sub nori se-ntinde același pustiu.



*
ce se face dintr-o inimă de piatră
dintr-o nespusă șoaptă,
nectarul ne-mpresoară, vânt
de-amiază, unde ne sunt ultimile aripi
ah, cum am uitat și zborul
și mai ales urma zborului.

dintr-o inimă întoarsă-n nisipuri