Șleampăt ca orice început,
Ca un pui de găină cu puful neuscat
Omul apucă pe un drum invizibil,
El însuși invizibil.

Unde ne ducem? Unde se duc toate...
Oare?
Mai rămâne ceva din noi undeva?
Trupul în pământ...
Și în afară de asta?
Nu te mai face că nu pricepi întrebarea...
Sufletul??? Cu el ce se petrece?
El...unde se petrece???!!!

Aș vrea să vorbesc cu soția mea...
Să fie și ea de acord...
Să le spunem să ne îngroape în pământ.
Simplu.
Fără sicriu, fără haine...
Sau haide, fie, cu haine, deși...
Lumea de apoi,
Cum o percepem noi oamenii...
Adică de ce se dau haine frumoase
morților pe ei la îngropăciune?
Că poate sufletul pe lumea ailaltă ...
Să arate frumos.
Da nimeni nu se întreabă...
Oare dincolo sufletu mai ia haine pe el?
Sau astea sunt numai niște accesorii necesare dacă ai trup?!
Deși mai știi?
O avea și haine pe el sufletul...
Cine poate spune cum e dincolo?!
Cine poate spune ce devenim după aceea?
Că nimănui din cei care au trecut
Nu le mai pasă de noi, să vie să spuie
Cum e dincolo.
Și noi stăm mereu aicea
Și ei stau mereu dincolo...
Dar mă gândesc eu,
Din moment ce unii mai vin pe acia...
Ne bântuie...
Și dincolo e ca și acia...
Adică nu umblă câinii cu covrigi în coadă.
Că vreau să zic așa.
Mă, tu ca suflet, dacă ți-ar fi bine pe dincolo pe acolo,
Nu ai mai veni ca să vezi ce mai ie pe acia,
să mai locuiești oțârâșică și pe acia...
ai rămânea frumos acolo și ai sta așezat, la casa ta.
Da pesemne că rânduiala e și pe acolo cam tot așa...
Adică unii au unii nu au .
Și de aia eia de trăiau mai bine în lumea asta
Mai dau câte o fugă pe acia să mai vadă cum e,
să mai respire aerul.

Da hainele?!
La ce nevoie e de haine?!
Și tronul... ce paradox de cuvânt și la noi
Ce ironie de popor care ia totul în
Haz de necaz...
Același cuvânt să desemneze și mărirea regilor
Și nimicnicia morților...
Tot pe tron stau așezați și unii și alții...
Deh... a vrut și omu sărman să stea și el pe tron
Măcar odată în viață.
Dar mare problemă e că el stă ÎN tron, nu pe
Ca Șmecheria-sa, regele.

Da și regele va sta ÎN tron cândva... ca și sărmanul.
Cam asta e ideea.
Că rege, plebeu, bogat, sărac, păcătos, nepăcătos,
Măsura trupului nu e de ajuns.
Dacă o iei după asta
Toate sunt la fel.
Întreb și eu...
Cât de filozof trebuie să fi fost acela
Care a inventat primul Biblia?!
Să vezi tu totul, să știi tu totul.
Deștept rău evreul cela.
A auzit și el povești despre zei
Și a visat ceva noaptea.
Dar de ce nu i-a venit ideea să spună
că visul este de la unul
Din zeii de care auzise?
Pentru că a stat și a clocit toată povestea...
A rumegat-o ca să facă din ea religie.
Și a făcut.