Îmi spunea un prieten
Că destinul începe acolo
Unde nu a ajuns doctorul Ciomu.

Și evident, mi-am pus întrebarea:
Oare chiar asta a vrut să facă
Minunatul om, doctorul Ciomu?
Să atingă la rădăcină,
Să ucidă pe veci,
Oare asta căuta el?
DESTINUL acelui pacient?

„un acrobat, un salt mortal, și acrobatul nu s-a mai sculat”
Parafrază cu ghilimele stupide
Sau poate cine știe, corectă.
Să fi vrut doctorul Ciomu ce a vrut și acrobatul
În exercitarea profesiei sale săltărețe?
Oare câte impulsuri întru căutarea destinului propriu
A mai încercat și a reușit să-și suprime
Sărmanul om Ciomu?

Să fie vorba despre o categorie specială?
Sau pe toți ne paște pericolul
Unei astfel de căutări mai aparte
A destinului?
Câți avem nerozia, sau înțelepciunea, sau
De ce nu curajul
De a încerca
Saltul?