Te-am asteptat pe deal amandoua, ca pe litera “i” din cuvantul “noi” ; ca niciodata, silaba se incapatana sa se formeze. Si oricate combinatii am incercat…oricate caciulite si codite ne-am lasat sa creasca…ceva care sa semene cu ce a fost nu reusim sa facem.
Te-am cautat prin padurile din imprejurimi, prin imaginile oglinzilor de lacuri si chiar prin bocancii lasati goi de Mos Craciun.
Intr-un tarziu am inteles ca ai trecut dincolo de cascada.
Am batut in pietre si caderile de apa,
Ne-am irosit colectia de cuvinte magice,
Am impins cu umarul…
…a trebuie, pe seara, sa ne lasam pagubase. De fapt pestera se inchide pe dinauntru- dinauntru tau nu al nostru- cu sase zavoare de apa tare.

Din cand in cand iti vedem mana care da la oparte perdeaua clipocitoare ca sa verifici daca mai asteptam afara. Prezent! Prezent! Alaturate ca la catalog cu cizmele de cauciuc in picioare, facem santuri in raul din fata cascadei tale, noi.

Acuma tu spune-ne ce sa facem… sa ne formam intr-o nota muzicala?