Draga mea,
Stau in mijlocul camerei si incerc sa iti scriu daua cuvinte, incerc sa le leg, si mi-e greu pentru ca nu pot vorbi despre ce simt eu fara teama ca tu ma vei ignora, sau, mai rau, ma vei dispretui. Mi-e frica, mi-e frig de dorul tau. Pana si penita stiloului meu tremura de emotie la gandul ca tu ii vei citi urmele.Peretii incep sa ma inchida si se apleaca peste umarul meu, sa vada ce scriu.
Tu stii ca nu este scisoare in care sa nu iti scriu: "te iubesc". Dar aceste doua cuvinte exprima sentimentul cel mai sigur. Te-am iubit, te iubesc si sper sa te pot iubi in continuare, daca voi mai rezista fara tine. Incerc sa-mi aranjez gandurile, sa le pun in ordine, dar observ ca am inceput sa asociez orice lucru cu tine. Orice fata pe care o vad seamana cu tine, insa tu nu semeni cu nici o fata. Esti unica, asa te vad, asa te vreau, asa te iubesc!
Acum sa sper sa te poti uita la soare!Ce iti spune?Nimic. Insa ii simti caldura. As vrea sa nu iti zic nici eu nimic, sa nu iti pot vorbi, sa nu iti pot scrie, sa imi simti doar caldura inimii, dar ar arde hartia daca ti-as trimite-o. Ma straduiesc sa mi te amintesc, sa iti revad chipul, sa te cuprind, si dispari. Ma intreb cine este cel care isi bate joc de mine, aducandu-mi-te aproape, atat de aproape incat sa te sarut si mi te ia inante sa imi dau seama ca e un simplu vis...As vrea sa stiu cine e! Si banuiesc pe cineva. Cred ca tot eu sunt. Si am ajuns sa ma urasc ca sufar tot din cauza mea. Tu nu ma faci sa sufar, tu ma faci sa te iubesc, iar eu sunt singurul vinovat. Nici nu ar trebui sa imi plang de mila. Ar trebui sa fiu fericit ca te am pe tine, ca te iubesc, ca ma iubesti. Sa fiu bucuros ca exista cineva care ma poate intelege si ma poate alina cand toata lumea se prabuseste peste mine.
Acum ma simt mult mai bine. In camera s-a facut mai mult loc si toate lucrurile s-au retras. Respir mai bine, voi putea trai mai bine, de fapt, nici nu cred ca voi mai muri cu tine in suflet, ci voi astepta veacuri intregi sa imi raspunzi.
Un sarut din inima,
Claudiu