Interviu cu Dumnezeu.
(traducere dupa poemul cu acelasi nume de pe site-ul , poem cu autor necunoscut.)



Visam un interviu cu Dumnezeu.
Si se facea ca-ntreb:
- Doamne ce este la oameni mai surprinzator?

Si D-zeu raspunse:
- Surprinator se-arata ca:
Fiind copii, copilaria-i plictiseste,
Oameni mari avand in jur sa creasca se grabesc,
Si mai apoi,maturi fiind, copii sa fie isi doresc.

Isi pierd trupeasca sanatate in schimbul banilor,
Si-apoi aceiasi bani ii dau la schimb pe sanatate.

Surprinzator e ca:
Gandind la viitor, nerabdatori...
Prezentul uita sa-l traiasca,
Si-ajung incet, nestiutori
Nici prezent,nici viitor sa nu cunoasca.

Traiesc mereu de parca moartea
Nu o cunosc si nu s-a adeverit,
Si mor de parca nicand n-ar fi trait.

Apoi ca-n vis
Luandu-mi mana in a Sa mana,
Intre noi tacerea s-a lasat.
Dorinta de-acunoste insa,
Nu m-a lasat si-atunci am intrebat:
- Parinte fiind Doamne, Te rog spune-mi
Copiii Tai ce-ar trebui sa-nvete?

- Sa-nvete ca:
Pe nimeni nu pot face sa-i iubeasca,
Pot doar a se lasa iubiti.

Nu bine le va fi cu-altii asemanind,
Dar bine le va fi de vor putea ierta.
Si vor ierta, iertarea exersind.

Sa-nvetze ca usor e sa ranesti
Pe cei la care tii si ii iubesti,
Dar ranile se vindeca in ani.

Sa-nvete ca nu e bogat acela
Care mult are si stapaneste mult,
Dar mai de graba omul de credinta,
Ce are putinul in propia-i dorinta.

Sa stie ca in lume
Exista oameni ce-i iubesc cu-adevarat,
Dar cum sa le arate, sau modul sa le spuna
Inca n-au aflat.

Sa-nvete ca 2 oameni privind acelasi munte,
Unul sa-l vada alb si mare,
Celuilalt din contra sa-i para un graunte.

Sa-nvete ca nu-i de-ajuns pe altii sa ii ierte,
Atata timp cat pe ei insisi nu se iarta.

Apoi, iluminat de-aceste adevaruri,
Am intrebat pe Dumnezeu:
- Doamne ce-ai mai dori ca oamenii sa stie?
- Sa stie ca sunt aici, si-aici Voi fi mereu...