ajuns la capătul zilelor, timpul
își scurge preaplinul vezicii in
căușele clepsidrei de-a pururi
neîntoarsă.

lefteriți la alba-neagra, apostolii
își vând în rate sfințitele moaște,
obiective de înalt interes turistic
pentru preoți și carii

cu jind privirile fecioarei absorb
târtițele înroșite ale serafimilor ce plimbă
languroase erecții paterne din gură
în gură

pentru ispășirea păcatelor noastre
diavolul însuși a ingenuncheat
pe coji calcaroase de nucă
și se roagă icoanelor fumegânde

iar noi,
cu blugii în vine ne așteptăm rândul
în poala tocită a tatălui nostru
unde bucile ni se vor jertfi
pe altarul centurii lui de piele
și oase