descoperi iar umbra păsării între două apusuri
se-ntâmplă să bei apă din cea limpede
la ora când munții își adorm călătorii
și treci îngândurat pe lângă poarta oamenilor

măi pruncilor măi nu știți că Domnul vă cheamă
să jucați nouă pietre și pe lumea cealaltă?

pruncii tac jucând mai departe pe o singură lume
tu cânți doina celor pierduți din frunză
și nu mai însoțești singurătatea
pe o pajiște de suflete însămânțate prea târziu

te rogi la sfântul Ilie să plouă mai puțin
e prea mult noroi în vale și prea trist în lacrimă
nu mai dorești decât
o lumină o acasă și singura ta iubire
la capătul nopții din care te-ai născut toamna