în ciuda tuturor faptelor de până la mine
l-am iubit disperată iarna aceea

învățase să lase urme și când nu era

pentru andrei fericirea era un carusel cu mine cocoțată pe-o idee
cu mine mereu alta femeia caleidoscop sub crustă de iris
uitam de stingere cu dumnezeu pe bancheta din spate
calculându-ne nemilos kilometrajul virajele frâna distanța
ne-ascundeam într-o garnizoană ne dezbrăcam de frici
și aprindeam ziua

apoi fără să ne atingem ne priveam așa goi

cu buzele cusute ne agățam de tăișul vederii
ne răsfiram vertebrele și-apoi ne luam la întrecere în puzzle
cine reface mai repede coloana celuilalt

uneori când pe piele ni se aprindea o plajă
repetam unul după altul în neștire
numădoare nu m-a durut numădoare

nu aveam timp pentru poezie
și nici memorie

sub talpaluiandrei timpul curgea violent
gâlgâindu-ne ca pe moleculele lui preferate
și chiar și acum ne întreabă
de ce scrieți despre voi la timpul trecut bă proștilor

iar vă luați după

spaime