Io cred că orice comentariu, chiar și al unui idiot sau analfabet, este interesant. Printre membrii site-ului sunt tot felul de autori si consider că este normal sa ne respectăm opiniile, oricât n-ar fi de dure, despre textele pe care le propunem pentru lectură. E adevărat că în comentarii se fac și atacuri la persoană. Aici însă trebuie să avem în vedere cine e autorul comentariilor. Dacă este, de exemplu, un mârlan care mai ieri pupa-n cur comunismul, iar azi îi numește kaghebiști pe niște oameni terorizați până la disperare din cauza că s-au impus contra fostului regim, atunci mârlanul acesta pur și simplu trebuie lăsat în pace, să-și plângă amarul de unul singur, pentru că e foarte jalnic și nu merită nici o atenție. Scriu despre acest caz, fiindcă l-am observat pe site și m-a făcut să râd.

Tatăl meu a fost omorât de regimul sovietic pentru că, fiind preot, spunea enoriașilor că Lenin este Anticristul. Iar acum, un mizerabil Diviza care a fost tot atât de vesel și zglobiu și supus chiar și în acei ani, scrie într-un comentariu că sunt kaghebist. Vă dați seama ce mentalitate are omul ăsta, fraților? Bine, poate sunt într-adevăr un "ratat neputincios", cum mai zice epigramistul, fiindcă-s handicapat și deci aici sunt de acord cu el, dar numai până aici. Și toate pentru că mi-am expus o părere cuminte că epigramele nu sunt poezie. Epigramele reprezintă o subcultură, iar de acest fapt puteți să vă convingeți oricine dacă ați citi comentariilor lor țigănești. Manele, fraților, manele și căcănele.

Dar altceva am vrut să spun în acest text. Și anume că nu trebuie, așa cum fac alții, să ne supărăm de un comentariu sau altul. Fiindcă fiecare dintre noi face și câte-un text bun, și câte unul sau mai multe de rahat. Sau invers. Cred că e ceva firesc.

Vă pup, Păduraru