drumuri, vedea. ea nu era decât prudență. îl primește, în cele din urmă, în casă. după câteva luni abia, când el se numise pe sine iubire. declarată. definitiv și desăvârșit. ultima. se făcea că este. se spunea un împreună până dincolo de moarte. se credea. era un dumnezeu. sau așa se roteau cuvintele.
mai era un tată, o cină, câteva rude. o cameră simplă. o plajă înghețată. era și o naivitate cu ochi mari, incredibil de mirați. a urmat un peisaj venețian și o așteptare. un avion. cuvinte cum nu se mai spuseseră. și se făcea că era dragoste de se frângea lemnul. și grijă, și apă. și hrană aleasă. blândețe și rugă.
erau așteptări. și cărți. lume. multe rele spuse. din ce în ce mai mari distanțe. fals, grămezi de fals.
uneori nesomn. nopțile nu mai aveau închidere, deschidere, doar singurătate. alte drumuri, separate. întâlniri secvențiale, într-un pod, la o sărbătoare mare, atâtea priviri și miros de cetină. ea evita. știa, pre-simțea. a doua zi, târziu, chemările lui neîncetate, o prietenă cu ea, o gară, flămând, frig, pierdere, o ușă încă deschisă, o acasă, toți trei. nesomn, cuvinte. și iar "totdeauna" făgăduit. se mai vorbea despre o nuntă prin luna cireșelor. și timpul unor împliniri.
peste toate, iar spuse grele spre și dinspre oameni. aduse în cumpănă. într-o zi, insuportabilul. punctul pus de ea, necesar, imperios. ruptură. încercări de păstrare în veghe, atât. nu după mult timp, potopul.
nici nu mai are sens. relele curg atunci când există.

---

să nu mai primești, să nu mai deschizi casa tatălui, nici lumina din camera somnului. să rămâi departe de întuneric.
vorba lui zorba, "dar ce prăbușire frumoasă...".
datorie de viață și suflet. asta nu se mai poate înapoia. niciodată.

---

mulțumesc eugenia. păcat că nu am ascultat bine atunci pre-vederea.