am inundat cabina telefonică. suntem blocați în ea și sunăm la întâmplare.

sunt toți plecați. ne răspund focile rămase acasă, în locul robotului.
degetele lui s-au lipit de taste. ale mele de pleoape.

suntem două meduze două rafale două hohote scurte
pe dinafară cască șerpii a plictis alunecă pe sticlă și lasă urme băloase
ne semnează facturile

și noi ne urcăm unul pe celălalt să ajungem la aer.
ni-l furăm unul altuia cu rândul.

plutim un pic deasupra noastră.

latră îngeru-n ureche. pâlpâie becurile. nu mai e vreme.

ne uităm holbați în moarte
ca-ntr-o imensă carte de telefoane.

și nici o lumină în cerul gurii