Astăzi nimic nu mă mai miră. Nicio oază de liniște. Timpul a luat-o razna. Vecinul își modifică apartamentul de 11 luni non-stop. Nu pot să dorm. Întreruperi în rețeaua electrică. Deșteptătorul nu a sunat la vreme. Mă grăbesc.

Tubul de pastă de dinți s-a terminat de aseară. Apa caldă e intreruptă. Apa rece e cu rugină. Ceaiul de ieri a prins gust de baltă. Prăjitorul arde automat pîinea. Tartina îmi cade cu untul în jos. Pisica protestează cheamând sfâșietor motanii intergalactici. Mă grăbesc să râd ca să nu urlu.

Mi-am îmbrăcat lenjeria pe dos. Tocmai s-au rupt nasturii de la mâneci. Toate sacourile sunt boțite la umeri. Fierul stă fixat pe călduț. Cravata preferată alunecă după comodă. Mă grăbesc.

Sună telefonul fix. Sună telefonul mobil. Sună interfonul. Nu sună nimeni la ușă și e mai bine pentru toată lumea că nu sună.

Se luminează deja afară. Îmbrac o cămașă cu mânecă scurtă. O desfac ușor la guler. Mă dau cu apă de gură în loc de parfum. Bombăn. Mă reped pe ușă. Pe scară este beznă. Liftul e blocat. Un miros greu îmi invadează nările. Cobor etajele în goană luând varul de pe pereți.

Ajung în sfârșit afară. Surpriză! Plouă cu găleată. Nu port sacou. Nu am umbrelă. Cheile mașinii sunt în pantalonii de ieri. Sunt ud leoarcă.

Mă trezesc dîrdâind în fața blocului.
E duminică și nu trebuie să merg la serviciu.
Ce naiba?