soarele răsare încă o dată din găleata mea
pregătește te rog ceașca de ceai
e nevoie de o linguriță de zahăr dizolvat în iluzii
doar așa
înaintea ultimului sărut,
vom avea parte de un asfințit roșu

*

hai,
să privim valurile împreună
pescărușii râd fără să se gândească la remușcări
istoriile sunt tardive
nu trebuie să renegăm sângele amestecat în rușine
doar din suferință se naște revoluția
mergând înainte
trebuie să uităm cine am fost
fără poze!
destinație întunericul

*

urme pe nisip
pentagrame înconjurate de virgine care știu să plângă
artificiile vin spre noi
florile izbucnesc din flori rotindu-se amenințător
ecou materializat în frică
urlăm făcând planuri,
să păstrăm momentele pentru o vreme cu mai puține cearcăne
dormi iubita mea
apocalipsa asta nu are nicio legătură cu tine

*

am rămas împietriți
în fața zidurilor noul mileniu construiește stâlpi
electricitatea aleargă prin devastare
călcăm pe cenușă
oasele ne amintesc povestea vechilor greci
sărim peste morminte
petele albastre latră în noaptea marină
monstrul scoate capul din unde
scuipând înspre cameră