( Sun Jul 17, 2005 )
Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toți oamenii, a fost arătat... Tit 2.11
“Sugerezi că apelativul neprihăniților din Matei 25 vine în contradicție cu afirmația Sf. Ap. Pavel din Romani 3. Nu este nici un om neprihănit, niciunul măcar... “ – șerban a scris.
- Nu sugerez, afirm cu toată tăria că, dacă s-ar adresa unor indivizi umani, ar contrazice multe versete din Scriptură!
- Dar nu este contradicție- pentru că se adresează numai unei părți din om- care conține Împărăția dinlăuntru- omului nou, firii cerești- copilului care nu poate păcatui, fiind născut din Dumnezeu.
“Tu spui că în fiecare om este o perlă de mare preț căreia i se adresează Dumnezeu. “
- nu eu spun asta- Domnul Iisus spune:
...Căci iată că Împărăția lui Dumnezeu este înăuntrul vostru. Luca 17.21
Împărăția cerurilor se mai aseamănă cu o comoară ascunsă într-o țarină...
Împărăția cerurilor se mai aseamănă cu un negustor care caută mărgăritare frumoase.
și, când găsește un mărgăritar de mare preț,
se duce de vinde tot ce are, și-l cumpără. Matei 13.44-46
- Perla (mărgaritarul) de mare preț, comoara din “pământ” (adică din om)- nu se află în omul firesc, natural- Iisus a adus-o din cer- ca pe o sămânța care crește- la Judecată o va recupera, îi va “culege” roadele.
“Omul căzut este păcătos pierdut, iremediabil pierdut. Aceasta condiție este numită în teologie totala inabilitate a omului.”
- sau fără eufemisme “totala depravare a omului”- Dacă citeai mesajul până la capăt- vedeai că eu spun același lucru- nu știu sigur, dar cred că ortodocșii nu sunt de acord - eu sunt perfect de acord, că omul era mort în păcat.
“De aceea, Apostolul continuă: Nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar. Ei bine, la aceasta condiție de totala inabilitate intervine Harul lui Dumnezeu arătat în Iisus Hristos…”
- exact asta am spus și eu în mai multe mesaje
“-2.22 și 23 din Romani Dar acum s-a revelat o neprihănire (o îndreptățire) pe care o dă Dumnezeu fără lege (despre ea mărturisesc Legea și Profeții) și anume neprihănirea dată de Dumnezeu prin CREDINÞÃ pentru toți și peste toți cei ce cred în El.”
- “cei ce cred”- sunt “oamenii noi”- îmbrăcați încă, în “omul vechi” care nu crede.
În tine se află o parte care crede si o alta care nu crede.
“Ce înțelegem din aceste texte? Omul natural are o totală inabilitate de a face voia lui Dumnezeu: cu alte cuvinte el este prihănit nu neprihănit.”
- exact, iar omului vechi, aflat în făptură umană până la Judecată- i se adresează Iisus- respingându-l.
“- în jertfa de la Cruce este soluția harului lui Dumnezeu pentru păcătoși. Crezând în Mântuitorul ei primesc darul neprihănirii, cu alte cuvinte ei sunt îndreptățiti înaintea lui Dumnezeu. Ei primesc dreptatea ca dar și sunt abilitați să trăiască o viață dreaptă: ei practică dreptatea ca umblare. “
- Soluția harului a fost aceea că a semănat în om un germene de neprihănire, un embrion de om nou- păcătosul nu a devenit instantaneu, la minut- un neprihănit.
Tu acum ești neprihănit? la Judecată te va chema Iisus- exact așa cum ești acum?
“ - Vino șerbane, neprihănitule ce ești-
e drept că ai înțeles (împreună cu toate org. religioase) greșit cuvintele Mele, e drept că erai atât de lipsit de iubire încât i-ai fi trimis pe frații tăi în iad- dându-Mă pe Mine anatema, păcatuind împotriva Sfântului Duh-
- totuși, fiindcă Mi-ai cerut cu buzele să fiu Mântuitorul tău, fiindcă ai hotărât conștient (adică prin faptele tale proprii) - fiindcă ai decis să-ți petreci veșnicia în Rai- cine sunt Eu ca să mă pot împotrivi ție- atotputernicule!”
Iosua când a fost chemat- avea încă haine murdare- care au trebuit îndepărtate și înlocuite cu haina de nuntă-
Dragă frate de aici pleacă toată confuzia- voi vă considerați deja total curați- dar încă aveți firea veche care se manifestă.
- Tu practici “dreptatea ca umblare”? Nu mai poți păcătui?
Da- în interiorul tău există o parte care e “copilul lui Dumnezeu”- dar la suprafață încă se manifestă “copilul pierzării”- exact ca în fiecare om.
Poate că tu faci mai multe fapte bune și mai puține rele- decât un altul- pentru că ți s-a dat rolul acesta.
“La Romani 5:17 se scrie: Căci cei ce primesc în toată plinătatea harul și darul neprihănirii vor domni în viața prin Acel Unul Singur care este Iisus Hristos.”
- Dragă frate, tu ai primit “în toată plinătatea” harul și darul neprihănirii? Este vreun om care să fi primit în toată plinătatea?
- În toată plinătatea- adică desăvârșit- vei primi neprihănirea la Judecată, după ce ți se va îndepărta definitiv orice urmă din “omul firesc”- apoi vei domni în viață- la fel cu fiecare urmaș al lui Adam devenit atunci fiu și moștenitor împreună cu Hristos.
“CREDINÞA nu este un act meritoriu uman, ci este tot lucrarea harului lui Dumnezeu:
omul însă se poate împotrivi, poate rezista harului lui Dumnezeu… “
iubite frate- aceasta este o blasfemie-
Harul este irezistibil, este o manifestare a Atotputerniciei divine.
Adică păcatul (care vine de la neființa) este irezistibil- în sensul că determină concupiscență (talentul de a încălca Legea)- produce nelegiuire
- iar harul- lucrarea Duhului Sfânt- atracția Lui Dumnezeu- ar putea fi mai puțin efectivă?
Este blasfemia prin care congregațiile religioase încearcă să susțină înțelegerea greșită pe care o dau Scripturii.
- Dacă harul aduce Mântuire pentru toți oamenii- și totuși unii ar scăpa ca printre degete în iad- așa cum credeți voi- atunci explicația ar fi că harul ar fi ceva neputincios- nu reușește săracul, să-i atragă pe toți.
Cât de meschin este idolul cioplit în care credeți voi-
în loc să credeți în Dumnezeu- care POATE tot ce VOIEȘTE
- numai că nu cumva să vindeți averile voastre, învățăturile pământești- și să cunoașteți pe adevăratul Dumnezeu.
“Fiecare din noi se cade să se întrebe: Ce atitudine am față de Cuvântul lui Dumnezeu?
Cum răspund eu chemării Evangheliei?”
- Dragul meu, și răspunsul față de Evanghelie este tot o lucrare harică.
Sau crezi că mortul acela (omul firesc) cu totala inabilitate de a face voia lui Dumnezeu, are vreo abilitate de a se opune HARULUI, are vreo capacitate de a “decide” unde petrece veșnicia?
Întrebarea este - cu care parte din noi răspundem Evangheliei
- prin firea pământească
- sau prin omul nou?