își face o altă cafea. apoi se duce la oglindă. în spatele retinei stă ea. ar vrea săărute. dar ivan află despre el că nu știe să sărute. numără în gând de câte ori a sărutat.
pierde timpul. ar zâmbi dar i se face frig în spate. închide geamul. e prea mult soare afară. nu. timpul nu se pierde.
e 12. evadarea. cuvântul țiue brusc în urechi. apoi coboară în stern. e inima lui. EVADAREA e inima lui ivan.deci inima lui pierde timpul. inima lui pentru femeia fără gură. ivan zâmbește cu toată gura. a lui. o apropie de oglindă.
ora 1.ora 2. ora 3. fumează. își acordă plictisul.
ivan nu zice niciodată "poate" atunci când așteaptă. așteaptă singur și un surâs bun de data asta i se încurcă între buze.
un spațiu, orice spațiu poate fi umplut. sau nu umplut.un spațiu poate fi înțesat...nu. nu-i nici acesta cuvântul. ivan nu-și găsește plăcerea în căutare. nici pe ea nu a căutat-o. era acolo. totul e acolo unde trebuie să fie. femeia din vis. ca și lucrurile în spațiu. visul lui e un spațiu unde femeia cu călcâie albe aleargă.
iar timpul? timpul lui zăbrelit între coaste. timpul evadării.
ora 5. aproape seară, atât gândește.aproape seară.se întreabă totuși dacă e o expresie care poate mișca ceva în spațiul lui.ivan crede cuvintele datoare.cuvintele sunt singurele care au mișcat ceva în camera lui.
ora 6. a scris două pagini. e febril. un drum violet . el merge pe drum desculț. are răni în talpă. merge pentru ca în câteva ceasuri sângele să umple drumul, spațiul.închide caietul si plaecă spre bucătărie. șosetele din supraelastic .și-ar tăia părul. ar fi bune șuvițele de păr pentru un drum până la bucătărie.
ora 9.ataraxie. dispre oraș același miros. ar putea scrie despre asta. dar nu asta e EVADAREA.și nici visul în poziția fetală.devine defetist. ataraxia lui se duce dracului.