Ce este viața? Un drum deschis către un zâmbet sau către o lacrimă. Pe niște petale de flori am găsit delicatețea unui zâmbet. O lacrimă am cules din tăcerea mea... Stropii de ploaie au căutat răspunsul indiferenței tale.....acuma îmi dau seama că ești doar un trecător....Am strâns într-o clipă adevărul unei eternități....Viața rămâne până la urmă doar un șir de cuvinte asemenea pulberii de nisip dintr-o clepsidră.
Atât de scurtă este......iar noi înșine ne-o facem și mai scurtă, grea, tristă. Unii cred în...sentimente, altora nu le pasă....
Îmi caut aripile cu care zburam departe în lume în momentul în care aerul apăsător al realității, nepăsării și urii mă obosea. Îmi caut clipa de liniște în care puteam să opresc timpul în loc, în care totul se transforma în frumos...clipa în care puteam să mă bucur în tihnă de tot ceea ce-mi mângâia și alina sufletul. Mă caut pe mine, încercând să mă redescopăr în fiecare persoană pe care o întâlnesc...în fiecare persoană ce este alături de mine în aceste momente de panică...în fiecare loc pe care-l colind...în fiecare floare pe care o admir...Și mă găsesc...undeva...rătăcind...după acea clipă de liniște...după acel dram de înțelegere care să mă poată scoate din această stare....Mă găsesc rătăcind pe cărări necunoscute....cu aripile frânte....cu speranța în suflet distrusă...De ce m-am pierdut așa de ușor...de ce nu pot să merg...să pășesc alături de viață...cu speranță...cu iubire...? De ce trebuie la orice pas ...să dau peste suferință...peste neînțelegere...peste durere...Cu ce am greșit? Ce nu am știut să fac? Da...știu...nu am putut păstra...nu am știu să țin aproape de mine un suflet...o inimă...un gând...o speranță...un vis...
Viața este o luptă...unii o înțeleg, alții nu vor să o înțeleagă. De ce tu care zici că ești aproape de mine, mă ignori puțin câte puțin încercând să mă faci inutilă...Sufletul meu abundă de dragoste... Cui să o împărtășesc dacă nu ție, care-mi ești aproape... De ce nu vrei să vezi ghioceii care apar în calea noastră? De ce nu vrei să vezi soarele care răsare și ne învăluie în măreția sa? Totul te îmbie azi spre iubire. De ce nu vrei să te lași cuprins de frenezia clipei și să te cufunzi în ea....Încearcă să uiți o clipă că ești...un nimeni pe acest pământ....
Dar asta este viața mea...asta mi-a rezervat....Am încercat...nu s-a putut...Gata...atât am avut de mers până la lungul drum spre fericire...drum ce s-a oprit aici...drum ce nu mai poate fi parcurs de către un suflet ce s-a pierdut pe cărările neputinței....Am căutat clipa de liniște...am căutat clipa de fericire...Nu le-am putut afla...dar m-am descoperit pe mine...cea neputincioasă în a afla ce este fericirea...ce înseamnă să iubești...și mai ales să fii iubit....Tristețe...deznădejde...vise distruse...speranță pierdută și distrusă pe drumul ce am încercat să-l parcurgem în doi....