Adormisem îngândurată.
Trăiesc în reluare greșeala tuturor oamenilor.
Am copacul și piatra și bicicleta.
De ce nu mai sunt fericită?
Am nu înseamnă bucurie.
Am e doar o grijă în plus.
M-am trezit într-un paradis comun (părea accesibil oricui).
Locul era al meu fără să-mi aparțină,
Interior și totuși mă cuprindea.
Un fel de mamă idee,
abstractă, nevăzută, infinit de blândă.
Sau un balon
Înlăuntrul căruia
Crede-mă că e bine și-atat.