Când apare un nou drum, un nou sens...
Întrebarea este dacă ai curajul să riști așa cum îndrăzneai cândva...
Ar trebui să încetez în căutarea imperfecțiunii tale. Imperfecțiunea este în mine perfectă în mod paradoxal, întoarcerea la sentimentul iubirii făcând posibile, totodată, sângerările tale în sufletul meu.
Emoția intensă m-a structurat iarăși în percepții invizibile celorlalți, accesibile ție și astfel, te-am lăsat să mă vezi cum sunt.
Ar trebui să-ți lași emoțiile și întunericul să mă surprindă în tăcere, ca să pot simți lumina... să le pot desființa bucată cu bucată și pe mine să mă reîntregesc.
Nu e fugă de tine ci de ceilalți, de confruntări dureroase căci, trebuie să recunoști, luxul redescoperirii costă multe și tocmai aceste costuri fac jocul viitorului.
Pur și simplu, fără gândul la un bilanț al vieții.