agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-07-27 | |
AȘ VREA...!!!
Atunci când iubești și ești iubit, viața e mai frumoasă, natura parcă îți șoptește, pe toate căile posibile și imposibile, să dai frâu liber imaginației, viselor frumoase...și simți în suflet susurul cristalin și curat al sentimentului nobil numit FERICIRE! Acesta te inundă, te înalță, te face să plutești, să fii mai bun, zâmbitor cu cei din jur. Tot ce-i rău se topește la căldura emanată din suflet, sau chiar dacă există acel rău, tu îl ignori atunci când ești fericit! O astfel de fericire aș vrea să mă inunde! Aș vrea ca inima să îmi fie o imensă carte în care oamenii noi ce vor poposi în viața mea să își imprime experiențele. Nu mai vreau să gândesc în funcție de ceea ce am trăit...ce am avut. Îmi ascund trecutul pentru că nu reușesc să scap de bagajul imens al vechii iubiri ce mă face să pășesc timidă, încovoiată de fiecare dată când în viața mea apare din nou speranța. Vreau să fiu din nou inocentă și să pot iubi naiv. Vreau să pot să am încredere, vreau să pot să mă bucur de ziua de azi. Trecutu-mi este dușman și oricât de tare m-aș forța, câștigă mereu în detrimentul prezentului pe care îl ignor atât de des...de multe ori...fără voie. Am iubit...am iubit până ieri când scotocindu-mi inima, nu am mai descoperit niciun colțișor unde să pot face loc altcuiva. Un EL a încercat să-mi fure inima cu totul. Văzând că nu are sorți de izbândă, a mișcat-o până când a întors-o pe veci. Am țipat și nu m-a auzit. Mi-a întors inima spre trecut și a lăsat-o așa știind că astfel măcar nu voi mai lăsa pe nimeni să ajungă acolo. Vreau un nou început. Și pentru prima dată nu îl mai vreau de mâine. Îl vreau acum! O să închid ochii, o să zâmbesc și o să iert. Aș vrea să uit...am uitat! Îmi este teamă că voi pierde clipele lăsându-le să moară...fără să știu ce vroiau să-mi aducă....sau fără să știu ce vroiau să-mi lase. Nu vreau să-mi irosesc prezentul cu nimicuri...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate