Tu nu știi de mine...nu știi cine sunt...sau cine am fost...Dar eu mi-am creat o lume în care ne iubim...și tu mă știi...mă vrei...mă ai, iar eu...eu te privesc...și îmi ajunge...Te simt...și mă satur...te am...Te rog, nu-mi cere să deschid ochii...lumina te vrea numai pentru ea...o să mi te fure...și dacă ar fi așa...să nu uiți...ești doar al meu...chiar dacă tu nu știi de mine, eu...eu te iubesc!! Nu voi ști niciodată dacă e vis sau realitate! Doar atunci când voi da frâu liber iubirii, dorinței, visului sau speranței, voi înțelege.
Totul e chemare spre culmile necunoscute mie și vrei cu o dorință nebună să te depășești chiar dacă ajungi acolo sus cu aripile frânte. Doare, plângi dar chemi iubirea...vrei să te învăluie...vrei să fii altul, vrei să oferi și stai cu mâinile întinse să primești un strop de dragoste....și să dai cu aceeași intensitate. Mi-e sufletul gol și-n goliciunea lui se simte stingher...Cândva, se zbenguia liber, ocrotit de El!! Se oprea și se cuibărea alintat, la pieptul lui. Acum, când El a plecat, fără să ceară voie cuiva, sufletul meu nu-și mai găsește liniștea...De ce? Am așteptat mult timp în umbră, te-am iubit în tăcere dar am sperat mereu că voi avea o șansă. Eram fericită chiar și așa, crezând că tu ești fericit cu ceea ce ai ales. Cu cât ai să încerci să te îndepărtezi, cu atât mă voi apropia mai mult.
Aș vrea să-ți spun că încă te mai aștept și încă mai sper. Aș vrea să știi că durerea pe care o simți acum tot cu dragoste se vindecă. Aștept să-ți făurești alt set de vise, să fii din nou încrezător și să înveți să primești iubire așa cum ai dăruit și nu ți s-a răspuns. Eu voi fi umbra ta și mai aștept...și încă sper că va veni și ziua când mă vei vedea și vei învăța să mă iubești.
Asta este lumea mea...lumea din care facem parte doar noi doi...eu și tu...Accept-o...e unică...e frumoasă...e plină de viață...de iubire ce așteaptă să fie împărtășită...Vrei să faci parte din ea...???