agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ stejarul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-07-31 | |
Ora 8 dimineața într-un bloc din București. Tot ora 8 dimineața și în alte blocuri, dar pe mine mă interesează unul în mod special. La ora aia dormi încă liniștit, mai ai jumătate de oră de somn. Dar nu apuci să dormi și jumătatea de oră respectivă, pentru că pe strada din fața blocului trece liniștit ceasul deșteptător: “fiaaareee vechi luăăăm!!!”
Așa cum îți vine să spargi ceasul uneori dimineața când ai vrea să mai dormi și el sună insistent, așa îți vine să îi vinzi tipului respectiv niște fiare vechi direct în cap, mai ales că stai la etajul 7 și până jos ar crește valoarea fierului vechi. Mi se pare mie, sau era interzis sa intri cu căruța în București? Sau străduțele dintre blocuri nu se pun? Bine domne, să zicem că intri cu căruța și nu deranjezi nici traficul, nici oamenii. Dar la 8 dimineața?? Ah come on!! Unii mai dorm la ora aia! Și ăia care nu dorm, probabil sunt deja în drum spre serviciu, sau se îmbracă. Nu cred că iese nimeni să “vândă” fiare vechi proaspăt îmbrăcat de serviciu. Dar ce înseamnă “fiare vechi cumpărăm?” Adică îți dă și bani pe ele? Că n-am coborat niciodată să întreb… Și totuși, așa îmi vine câteodată să caut prin casă un calorifer vechi să-l arunc direct în căruță… Probabil spune că le cumpără doar ca să te inducă în eroare, să te chinui cu fierul vechi pe scări, că nu merge liftul, și să zici: “cât îmi dai domne pe fierul ăsta vechi? Uite-te la el, e marfă bună, veche… 1988, an bun!” Eventual muști din el nițel așa, să vadă omu că e fier și nu aur, și apoi aștepți o ofertă care să te satisfacă, având în vedere că ai coborât 7 etaje și te-ai trezit din somn pentru asta. Când colo, “auzi mâncați-aș, nu mi-l dai mie așa pă gratis, că n-am bani, da am 5 puradei”… “Păi și ce să fac eu cu 5 puradei?” te întrebi. Până la urmă, îi lași fierul vechi pe care să îl înnoiasca domnul și să îl vândă mult mai scump, și pleci, cu gând că după așa afacere, măcar nu va mai fi nevoit să treacă iar pe la 8 dimineața cu căruța, și vei putea dormi liniștit. Urci în casă și te mai bagi nitel în pat, să mai dormitezi jumătate de oră. Închizi ochii cu zâmbetul pe buze și adormi liniștit ca un prunc. După 10 secunde… “Fiareee vechi cumpărăăăm” Și totuși... bicicleta mea nu era chiar fier vechi... pe ea de ce au luat-o??
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate