- Ai zis că îl urmezi oriunde. Așa ai zis. Și uită-te la tine! Stai in vârful patului cu tastatura în față chinuindu-te să scrii. Ce ar mai fii de scris? Cum viața nu ți-a dat șansa să te afirmi? Să te regăsești? Asta e de scris? Asta au scris alții, pe care i-ai citit, că doar cum să nu-i citești? Dacă nu ți-e rău îți cauți, și nu așa în derivă, ci ai deja ponturi bine alese și păstrate. Te alină versurile pe care le asculți așa-i? Te fac să vezi că nu ești singura...Mai știi ce ai răspuns când ai fost întrebată: “Vreau să fac tot posibilul și vreau să vreau să fac tot posibilul.” Ai avut șansa și ai fugit. Din pură lașitate și egoism și din iubire de sine. Și acum ce? Aștepti să se intoarcă o fostă-viitoare victimă? Care să te înțeleagă și să îți acorde sprijin moral? De asta ai tu nevoie? Vrei să știi sau vrei să vrei să stii? Că nu poți arunca așa cuvinte gratuite. Poate pentru sine, că dacă tot ești prost să fii până la capăt, sau crezi că ești așa de curajos? Orbule! Nu vezi că tu vezi și ce nu este? Nu vezi că tu nu vezi nici măcar la un milimetru in fața ta? Bine că vezi atunci când închizi pleoapele și aștepți să tresari pentru că mușchii nu se pot obișnui prea repede cu poziția orizontală a corpului. Bine că vezi tot universul atunci când pupila iți este tot una cu irisul. Bucură-te! Și stai în vârful patului! Ai lacrimi pe obraji? Ipocritule! Îngrădește-te cu durere, cu tristeți, cu putregai, că doar bucata aia de carne roșie cât pumnul stâng tot nimic o să ajungă. Și atunci o să fii mesager de gânduri. Atunci o să iți iei leafa și o sa îți faci treaba de voie sau de nevoie. Ce crezi? Că atunci mersul lucrurilor va fii altfel ? …
Te-ai liniștit așa-i? Ai obosit mai degrabă așa că te mai uiți odată printre cd-uri sau mai citești o istorioară din autorul pe care azi l-ai descoperit , mai adogi un contact care sa te vadă available și mai închizi un pic pleoapele lăsând corpul să ți se obișnuiască cu poziția orizontală, iar mâine sau poimâine te vei uita la floarea ochilor tăi …