agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-09-02 | |
În drumurile mele puține către-nainte și înapoi calc pe-o bucățică de stradă în care nu simt decât frică. Ancestrală frică, tridimensională, mama tuturor fricilor!
Parcurg drumul cu viteză maximă, fără să respir!De-aș putea pluti(zborul e un gând prea înalt!), să nu lovească tocul, caldarâmul.De după garduri prea înalte se înalță ziduri de cel puțin două niveluri, unele îmbătrânite-cu iederă, altele noi-moderne. Rânjesc către mine ferestre opulente și un răsfăț și un bine plutește peste tot. Toate rasele de dulăi sunt de după garduri, o altă întrecere de cel- mai- cel, dar frica vine de la cei ce stau ascunși , pe după ei!Aștia, din urmă, nu știu vorbi nici o limbă! Dulăi cel puțin latră, măcar o dată. ajung către înainte-înapoi și pot să respir în sfârșit! Dar știi care este frica cea mare? Bucățica asta de stradă, cu FRICA, este zilnic mai mare, mai mare, se lățește ca o pată de cerneală....și eu imi pierd suflul!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate