dimineți în care
îmi respir lumina dintr-o absență
în trupul tău încap litere
pe care le așez pentru mai târziu
când punându-le cap la cap
formează același cuvânt
dimineți în care
chipul tău îmi e cer
mâinile tale sunt ziduri
literele mele au trup
dacă am putea să pășim înapoi
ținându-ne strâns de mâini
până în punctul în care ne-am naște din nou
am merge înainte ca un întreg
fără să ne mai căutăm
fără să ne mai risipim
în diminețile în care îmi respir lumina dintr-o absență
trupul tău este un puzzle
cu piesele răscolite în mine