Asteptarea unui moment ce va trebui sa vina, fiind obligati sa ne traim viata pana atunci. Sperand in taina ca va dura putin, nerealizand ca asa ne traim viata, asteptand. Respirand, traind, crezand ca suntem un pic mai speciali decat gloata, un pic mai fantezisti, mai visatori si mai umani. Nici macar atunci cand constientizam ca suntem incadrati in tipar, cand respectam regulile societatii, ne ducem la serviciu, ne casatorim, facem credite, injuram sau recitam poezii. Nu mi se intampla mie! Nu eu sunt cel ce sta la semafor asteptand culoarea verde intr-un rau de masini. Nu cel ce se tine de bara din metrou alaturi de alti oameni.Nu cel ce casatorit fiind, spune: sotul meu, sotia mea, de parca pana atunci a avut un nume, si acum are o stampila. Sau, sunt celibatar, lucrez intr-o multinationala, sunt vanzator, vanzator de ce? De macarale, de rosii, de containere, de spatiu liber, de pamant, de aer... Cu ce te ocupi? Cu plivitul morcovilor intr-o gradina de 100 de euro / metru patrat. Cu navigatul pe internet cautand site-uri porno sau teste de inteligenta. Cu ce te ocupi? Cu cultivatul meu! Ma cultiv pentru ca atunci cand am cinci minute libere, si ma gasesc pe mine, sa ma mir de mine. Ce morcov frumos sunt! E, poate pe alocuri murdar de pamant dar portocaliu de intelept. Asteptam. Sa imbatranim frumos sperand la cat mai putine riduri. Sa imbatranim bogati sperand sa ne putem opera ridurile. Fug de mine... Cat ma tin picioarele pentru ca mi-e rusine sa ma vad. Mi-e frica sa nu ma sperii. Ce as putea sa fac atat cu mine. Ia sa ma mai las in pace. Asteptare. Sa luam salariul, sa pieptanam morcovele. As vrea sa fiu eu gradina. Macar strada. Dar nu pionul. Macar nebunul, dar nu magarul. Si totusi facem atatea lucruri fixe si incadrate in tipare. Ce Einstain nu se ducea la buda? Ce, nu manca? Nu tragea vanturi? Bine, poate uita sa manance cand lucra la vre-o teorie. Noi daca nu mancam facem doar spasmofilie.