dacă aș fi semănat cu ea
m-aș fi măritat la 21 de ani, frumoasă și curtată
aș fi făcut doi copii superbi, dar diferiți
pe băiatul cel mic l-aș fi avut mai la inimă
când ar fi murit acesta la câteva luni după majorat
aș fi fost la un prag de nebunie,
dar trupul și mintea mea, puternice ar fi rămas,
cu toate acestea și întregi
aș fi strâns după copii și aș fi urlat la ei,
i-aș fi bătut ca să-i educ
aș fi strigat mai ales la fata aceea a mea,
din care niciodată nu va fi ieșit o gospodină
sau o femeie de casă
aș fi detestat ficțiunea din proză și poezii
sau mai ales sf-urile
și i-aș fi fost cel mai aprig critic în față,
dar în spate, m-aș fi mândrit la toți pământenii
cât de așa și pe dincolo este ea
aș fi fost mai mult decât ordonată și
mi-aș fi îngrijit soacra pe patul bolilor ei,
zile și nopți, luni la șir, urmărindu-i perfuziile
mi-aș fi dat ultimul ban pe medicamente pentru ea
mi-aș fi iubit familia și aș fi apărat-o, ca o leoaică
mi-aș fi dorit ca fata mea să-mi aducă un nepot
în locul fiului meu mort
ca ea să se mărite într-o zi cu omul acela mare
despre care un preot din bacău i-a ghicit
că o va cere de la ea
mi l-aș fi așteptat pe bărbat ca o penelopă,
luptându-mă ca din nimic să asigur existența și traiul fetei
i-aș fi plătit facultatea și m-aș fi zbătut ca din pensia
de boală și o chirie să las un rost unicei fetei care mi-a mai rămas
apoi aș fi murit demn, la 54 de ani, dorind-o numai pe fiica mea lângă mine
să mă țină de mână, să-mi spele sângele de pe buze
să-i aud vocea care îmi liniștea serile, somnul și viața
dar casa în care trăiesc a rămas într-o dezordine cumplită
ca o sechelă care nu mai vrea să se vindece
ca un dezechilibru ce îmi apasă umerii cu toate durerile
rănile și toți dragii mei pierduți,
protestând a împrăștieri și mereu așteptând
pe câte cineva dintre ei să se întoarcă
de aceea adeseori regret atât de mult
că sunt prea diferită și că nu seamăn deloc
cu mama mea