agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1998 .



Trăiri sintetice
personale [ Gânduri ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [zar ]

2007-09-28  |     | 



Pe strada cu tei anotimpurile mă surprind doar în mișcare. Printre fâșii de lumină, pașii mei se preling fără avertizări sonore, spre o nouă zi. Este un drum cu un singur sens, scurt ca o pauză de respirație, dar vaporos ca o dimineață cețoasă în barca unui pescar.

Nu rețin niciodată întoarcerile, cumva îmi alunecă din suflet bucuria lor. Doar distanța străbătută spre „altceva” îmi încalță cel mai bine bătăile inimii. Dacă în gânduri nu s-ar produce ecoul chipurilor dragi, aș rătăci toate drumurile care mă aduc înapoi.

Într-un timp trecut, închis ermetic, se trezea în mine un neastâmpăr cumplit, ca o iritare a tuturor țesuturilor. Mergeam în gară să privesc trenurile care se îndreptau spre o lume nouă, cu inimi mai colorate – ca niște vitralii prin care lumina își filtrează intensitatea. Mă așezam pe bancă și mă închipuiam urcând din mers pe scara ultimului vagon.

Mereu mi-am pregătit riguros toate plecările. În tabere nu puteam pricepe dorul de „acasă”. Aveam cu mine tot, spre deosebire de cei care își uitau entuziasmul pe un peron al gării din Constanța. Curentul de aer, intrat pe geamul vagonului îmi mângâia tâmplele și ochii mi se umpleau de viețile altor locuri pe care le intersectam vizual, având în timpane fundalul sonor al roților de tren.

De drumul spre casă nu îmi amintesc nimic, rețin doar imaginea bucuroasă a părinților mei care se agitau în ușa vagonului.

Dorul de distanțe lungi s-a estompat prin cerințele nivelatoare ale socialului, în care m-am înscris, nu fără proteste. Lumini artificiale îmi înstelează orizontul și în suflet s-a așternut praful orașului, plin de reziduri și frustări care rânjesc știrb de pe toate tarabele.

Pe strada cu tei anotimpurile mă surprind doar în mișcare. Mă îndrept fără avertizări sonore, spre lumea relațiilor sociale, camuflată în șarade fumurii și trăiri sintetice.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!