peisajul se întinde până când nu rămâne nimic decât o fâșie colorată
în dreptul ochilor mei ficși o impresie de șal
comandat de pe amazon. art naïf scria. asta faci tu acum
umpli pereții cu imaginea lumii așa-cum-ar-fi-fost
dacă noe ar fi uitat să se îmbarce pe arcă împreună cu tot neamul lui.
doare, nu? fiecare culoare e un vârf de ac în vertebră
fiecare figură e o demonstrație a nevoii noastre imbecile
de a umaniza totul. de la siluetele găsite în nori până la felul
în care foșnește iarba. ca o rochie comandată de la paris
între războaie. art déco scria. asta faci tu acum
mă așezi într-un colț cu lumină potrivită și începi să mă scrii
așa-cum-aș-fi-fost dacă aș fi rămas împreună cu toate legiunile mele de fiare
neîmblânzite.

____
Copyright Adela Setti