Te chem să-ți spun o vorbă, să-ți mângâi chipul cu privirea, iar în ochii tăi limpezi să încerc să descopăr lumea din interiorul tău. Te chem să-ți simt bătăile inimii și aș vrea ca adierea răsuflării tale s-o am aproape de mine. Aș vrea să-ți aud glasul, să-ți văd surâsul, să mă cufund într-o caldă trăire din care să nu vreau să mai ies vreodată...Te chem să-ți simt sufletul aproape și aș vrea să-l privesc înfiorat de susurul sărutărilor mele, să te strâng în brațe și să te sărut până când din unirea noastră să nu ne deosebească nimeni...cine ești tu și cine sunt eu...
Gândul meu se îndreaptă spre un tărâm necunoscut, luminat de-un luceafăr ce nu-și cunoaște soarta. Și ca o stâncă scăldată de valuri, rămân rece, albă și tăcută. Te simt aproape, tot mai aproape, dar tot mai sus te înalți, cu aripi de dragoste și dor, iar eu rămân cu o speranță...vei veni. Aș vrea să te simt în brațe, dar un vis ne desparte. E un vis mai frumos decât aș vrea să fie. Un mic zgomot, o răsuflare caldă, emoții...și o mână care mă atinge. Tresar...ești tu! O dorință ne-mplinită, o sete care ucide, o adiere, mă cuprinde. Un alt decor în care tu ești singurul meu univers.
Trăim într-o lume care nu înțelege, care ridică din umeri, privește întrebătoare, cu nedumerire sau indiferență, cu admirație sau dispreț...într-o lume prea grăbită, în care zâmbetul, bunătatea, înțelegerea, iubirea sinceră, sunt tot mai rar întâlnite. Te chem și te vreau lângă mine, azi mai mult ca ieri, pentru că lângă tine, viața mi se pare o veșnică primăvară, un cântec de bucurie, cu zile senine și nopți în doi...și vreau să mi se pară mai bună și mai frumoasă...iar lumea în care trăim va trebui să înțeleagă că indiferența și nedumerirea nu-și au locul aici și să mai înțeleagă că pe noi ne unește o soartă ce ne-a fost destinată să o descoperim acum, aici.. Simt o atingere...îmi mângâi fața, vreau să mă lipesc de pieptul tău și tresar.
Te chem să-ți ating inima cu adierea caldă a iubirii care trăiește în inima mea, ca să-mi umplu sufletul de frumusețea gândurilor mele, să te iubesc, căci mi-e sete de iubirea ta, iar scânteia apropierii ce aduce lumina dragostei...e scânteia nefericită ce s-a stins în lumina nopții și care reapare în toată splendoarea ei pentru a exprima ceea ce cuvintele nu pot....pentru a ne arăta ceea ce noi nu putem vedea...o iubire, o dragoste profundă. Iar timpul către mine a fost și s-a întors, a ars în văzduh...pentru a ne găsi pe noi și pentru a ne vedea...și-așteptăm scânteia să revină...dorința să se nască din nou...Te chem!