un Marlboro încă savurez în zațul
de cafea să-mi treacă,
oftez această tristă zi,
să-mi placă…
un fum filtrat prin nări il dau afară,
doar aer, moarte fină,
urînd o iarbă fermecată,
și blajină
acum
ori… niciodată!
paharul de alcool l-aș bea, în nesecat
parfum,
dar mă gîndesc, (dorință rea)
l-aș bea dar, nu știu
cum,
cînd mă înec în fum...
primesc o palmă, mi-e voința,
dar cîte alte,
voi lua
să fiu îngenuncheat, dorința,
să-not prin viață,
cum vrea ea…
acum cînd fumul mă domină,
și visu-mi pare
doar clișeu,
tu, piază rea
îmi esti pricină și-un pas mai lent
spre …Dumnezeu.
mă uit pe geam, tai fumul gros
dintr-o privire,
văd multă lume adunată, poetului
prea multă
prețuire …
parada, carul mortuar, mă duce
gîndul în neființă
și totul
mi-e banal, n-aștept
atîta suferință…
o clipă dacă dupa mine, un trandafir
ar fi rodit
să-nțepe lacrimi, chiar pe tine,
doar o clipă-s
fericit…
îmi cîntă norul, fum de alge
peste a simțului trăire
s-ar aduna la vîrf,
s-ar sparge, cuvîntul scris
în moștenire…
te văd în negru, rîzi în gînd, că ai scăpat
de-nțepătură,
frumoasa floare îți va fii
și gînd curat și
tevatură…

acum, prin fumul fin clădit, de jumătăți
dintr-o țigară
îmi cată filmul să-l revăd,
obrazul tău
cît lacrimi curg, o niagară…
am scurs tot `picul` din pahar, nervos
cînd tusea mă frămîntă,
scriu vis, în ape tulburi, dar voios,
cu soarta, nu mă iau
la trîntă…
un Marlboro încă savurez, doar zațul mi-a
rămas intact
mai treăcă-n chin această zi,
cînd scriu
acest răvaș-impact…