te închizi în casă
cu telefonul oprit
și soneria dezafectată

îți iei în brațe motanii
și zaci câteva ore așa pe divan
sub pătura în pătrățele colorate
într-un tors continuu

apoi citești o carte de bourget
din vremuri edulcorate
și uiți că afară e frig
iar în parcuri pe bănci

sunt pisici care fug de oameni
și oameni care nu știu alfabetul
și dorm neînveliți decât de frunze
sau de ziare

și n-au unde se-ascunde de cei
care îți seamănă mai mult
dar pentru toți e toamna de pe urmă
____
Copyright Adela Setti