Suntem poluați și de medicamente
Ades ne hrănim din comori aparente
Ne plângem de lipsă de ingrediente
În silă în schimb înghițim complimente
Găsim în oglinzi numai chipuri absente
Procesele-n noi tind să fie mai lente
Suntem nu la timp creaturi abstinente
Ieșim și intrăm în mișcări aderente
Spontane avorturi devin permanente
Acei ce se nasc totuși n-au ligamente
Ni-i vorba-mbâcsită de alte accente
Lăsăm numai urme neinteligente
Divinul e tot împărțit pe procente
Iar pentru război inventăm parlamente
Vom face să nu mai avem continente…
Mai știu altceva?
Cred că-s suficiente!

(Cuvintele curg în zadar neatente
și gânduri nu-mi vin cât de cât coerente
le-nșir pe un fir uite-așa, neglijente…)

Nu văd niciun sens să le fac evidente.


Nu văd niciun sens ca să fie prezente.