agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1591 .



Halloween
personale [ ]
(cireșe de pământ)

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Salvamaria ]

2007-11-02  |     | 



Gura metroului adevăr grăiește. Luni, chiar acum patru zile, mă grăbeam spre începutul dimineții. La intrarea în subteran, câțiva copii "se jucau" de-a cerșitul, întâmplare rară în acest oraș... Era târziu să asist la "spectacolul" lor, și n-aveam nimic să le fac rod de bucurie în privire... Mi-au pus ei în inimă tristețea pentru ziua toată, și-a mai rămas și pentru cele care au urmat. În timp ce statistica ma ținea în oboseala calculului, inima-mi cerea ca mâine să-i găsesc pe copiii aceia și să le împlinesc cu ceva așteptarea. Am luat cu mine gutuile aduse de acasă, casa mea de peste ocean, și am mai luat câteva bomboane în poleală colorată, dar ei nu mai erau acolo, nici a doua, nici a treia si nici a patra zi... Spre seara de ieri, ca o minune, la ușa mea deschisă, au venit un copil, deghizat în pui de rândunică, și mama lui, cu pântecul rotund și blând. Copilul avea cu el o vioară mică și un arcuș pe măsură-i. Pune mâna și spune-mi ce simți!... Un cuib de catedrală... Mi-a cântat ceva ce nu era de recunoscut, decât, poate, pentru pruncul mut... I-am dat o gutuie, din cele plimbate câteva zile să le gasesc rostul amânat, câteva bomboane, ca cele pe care le număram în fiecare dimineață în bradul de Crăciun, să mă asigur că frate-meu nu a cules niciuna cât am lipsit eu... Și i-am mai dat o mână de cireșe de pământ. Era si cea pe care o dezbrăcasem, să o ating de buza arsă a lacrimei lui Ovidiu, gest strâns tare la piept, să nu se mai repete...

Așa a fost aseară la ușa mea, au cântat două viori...

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!