-Alo, verifica usa de la intrare vezi daca este inchisa. Adu apa aia odata ca mi-e sete si nu mai bocifera atata, nu e sfarsitul lumii. Lasa ca ai sa gasesti altul mai bun decat amaratul asta.
- Vino incoa si pune capu pe perna, ai sa adormi si-ai sa visezi frumos. Visa insa durerea uitarii, amintirea individului si speranta facuta pentru toata viata. Sunt vise frumoase pe moment dar se pot transforma in goluri aduse inimii, venite de departe pentru a destrama viitorul. Ciudatenii infinite ale vreii de mult apuse, a lumii uitate, sunt fantasme ale celor tristi veniti pentru a-si recupera fericirea.
Fantome muribunde in nopti reci de iarna, geroase nopti cu gheata putreda in suflet. Asa-si descria nefericirea drumul facut de-a lungul vietii printre cei veseli si plini de viata.
-Goneste teama si ai sa asculti fericirea ca pe o muzica linistitoare ce nu aude tristetea , imi spunea nefericirea cu ochii in lacrimi, sa nu trezesti mirarea caci ai sa trezesti de asemeni minciuna. Sa-ti faci o lume pe care sa o ti departe de goliciune si sa o umpli mereu cu dragoste, sa nu o terfelesti in noroi si-n mucegai si sa nu o arunci dupa sapte ani.
Si tine minte inca un lucru, sa-ti fie baza la temelie si sa ridici cu dorinta mare caci ai sa ai nevoie de placere nebanuita si nu uita sa spui la toti ca in ceea ce te priveste si cei tristi sunt veseli.
Cand ai sa ai lumea ta de vise triste sparte de fericire, sa iti aduci aminte de mine…nefericirea si sa-mi aduci ofranda in fiecare zi timp de sapte ani.