Primărița nu avea fular
roșu covorul cu marginile verzi trântit
pe scările proaspăt văruite se aranjau
conform celor spuse succesele cu nume de
Gheorghe Cojocaru, Ion Ciobanu, Mihai Cucu ș.a.m.d.

Primărița se sprijinea
în microfon bătea pe punctele vulnerabile
din cuvântare părintele abia aștepta
să îndemne crucile sub formă de oameni, veniți
la Sfânta Biserică, Dumnezeu vede tot –
nu-l supărați!

Primărița le-a promis crucilor
vopsea albastră pădurii pădurar
drumurilor prundiș în schimbul aplauzelor
copiii au înfrunzit copăceii cu hainele lor
căutau cu privirile bomboane pe masa primăriei
vinul îmbujora obrajii celor de pe scări
eram și eu aveam două foi
în mână fâlfâiau ca aripile
unui porumbel ținut prea strâns
mamele și-au scos organizat băsmăluțele
au șters lacrimile semănate de pasărea cuvintelor

Primărița mi-a dat flori în celofan roz
am eliberat hârtia mai moartă
am coborât scările mi-am făcut loc între
crucile mele erau calde miroseau
a viță de vie și sarmale

Moș Efim arunca miez de nuci în copaci
râdeau copiii „DJ”-ul a pus o tropoțică
crucile au format un parc de distracții eu
îmi căutam aripile părintele barba primărița
microfonul moș Efim pe primăriță...

Voiam să vină soba de acasă
să mă ducă la răscruce
ca în povestea ceea și să aleagă
stânga sau dreapta

Cimitirul satului meu are
365 de ani