Orele sint tirzii, a trecut de mult de miezul noptii. Nu pot dormi, ma rasucesc in asternuturi si ginduri rele nu-mi dau pace. Stomacul mi se stringe, simt un nod in git, iar pe spate aluneca o transpiratie rece. Ma rasucesc din nou in pat, in cele din urma sar si fac citiva pasi repezi prin camera. Aprind o tigara. Oricum nu pot dormi. Fumul ma invaluie placut, imi da pentru citeva clipe o senzatie de liniste. Iluzorie insa. Din nou afurisitul de nod. Scutur inciudata scrumul si oftez:
- dar daca e adevarat ?
Alung- sau cel putin asta cred eu ca fac- gindul rau. Nu reusesc.
Sentimente contradictorii se invalmasesc in mine; dezamagire, nesiguranta, frustrare. Ciuda. Mi-e ciuda pe mine in primul rind. Incerc din nou sa redevin rationala. Reusesc. O secunda.
- dar daca e adevarat ?
Construiesc din nou scenarii, imaginez scene grotesti. Ridicol.
Si nodul asta afurisit.
- o fi adevarat oare ?
Scormonesc iar prin mine incercind sa destept femeia rationala, logica, calculata care eram.
- dar daca e adevarat ?
Ufff...a mai trecut un ceas. Indata se face dimineata. Cu gest de robot obosit mai aprind o tigara. Ultima. Fum, fumuri, spirale albastrui se rasucesc in aer alcatuind misterioase arabescuri. Privesc absenta la inceput, dar, treptat ma las cuprinsa de liniste. Privesc in continuare norisorii de fum. Prin ei zaresc chipul atit de drag. Parca m-ar dojeni , dar atit de blind ca mi se face rusine.
Brrr..ce nebunie. Cum am putut gindi astfel ?
Iubesc si sint iubita. Stiu si simt asta. Am incredere. Cred.
- sa pleci, umbra rea, nu m-ai biruit !!
Deschid fereastra sa alung definitiv duhurile rele. Aerul rece imi racoreste fruntea infierbintata. De dupa deal incepe sa se arate soarele.
- Buna dimineata, Soare !!

18 aprilie 2002